Cand medicina ajunge la limita mai ramane doar credinta.

Nu stiu daca cineva isi poate imagina cum e sa lipsesti din lumea asta 19 ani. Mie mi-e greu. Un barbat s-a trezit dupa aproape doua decenii din coma. Intr-o lume in care este incurajata eutanasierea pentru a-l elibera pe bolnav de suferinta toate stiintele medicale au fost date peste cap. Singura care i-a fost alaturi a fost sotia. Un chin imens suportat din iubire a facut-o sa-si ingrijeasca zilnic sotul mai bine poate decat o echipa intreaga de medici specialisti. In 1988 Jan Grjebski a suferit un accident de tren. Medicii i-au anuntat familia ca se afla in coma profunda si ca mai mult ca sigur va murii in 2-3 ani. Singura care nu a vrut sa-l lase sa plece a fost sotia lui. Chiar daca sotul ei era inconstient, Gertruda i-a vorbit zilnic in toti acesti ani. I-a povestit de copii, cum cresc pe zi ce trece, iar apoi, rand pe rand de cei 11 nepoti. Cand a fost intrebata de ziaristi cum a rezistat atata timp Gertruda Grjebski a dat un exemplu de iubire si daruinta.

“Am plans mult si m-am rugat mult. Toti cei care veneau sa ne vada intrebau cand o sa moara, dar uitati ca nu e mort.”

Poate ca ar trebui sa luam exemplul acestor oameni care nu au putut sa se bucure de viata si totusi nu au renuntat la ea. Sunt doua feluri de ati trai viata… Unul- de a crede ca nu exista miracole. Altul de a crede ca totul este un miracol.

Intr-o lume in care suntem inconjurati de rautati gratuite, de barfe si de rutina zilnica uneori ar trebui sa ne oprim pentru cateva secunde si sa apreciem viata si pe cei care sunt alaturi de noi. Sa nu mai fim atat de rai. Sa nu-i mai judecam pe altii. Sa ne preocupe mai mult cei din jur si nu greselile si defectele lor. Sa ne bucuram de micile placeri ale vietii pentru ca viata trebuie traita asa cum este.